În timpul operării, există mici diferențe de unghi între axurile cardanice. Pentru a compensa acest lucru este folosit un cuplaj flexibil, confecționat din cauciuc și o căptușeală din oțel vulcanizat, și amplasat între transmisie și schimbătorul de viteză, sau semiaxă , sau în cazul vehiculelor cu axuri cardanice – între tranmisie și axul cardanic sau axul cardanic/diferențial.

Cuplajul flexibil, pentru care inventatorului englez John Leslie Hardy i-a fost acordată o patentă în 1938, preia micile diferențe de unghi și aliniere dintre axurile conectate, în același timp amortizând și șocurile din timpul transmisiei de putere, cu ajutorul cauciucului elastic. Aceste șocuri sau zdruncinături au loc în timpul schimbărilor de sarcină (schimbărilor de viteză) din timpul accelerării sau în marșarier.

Cuplajele flexibile cu căptușeală din țesătură, sau cele din cauciuc curat, sunt folosite doar pentru diferențele de unghi și deviațiile relativ mici. Diferențele de aliniere mai mari ar crește temperatura în interiorul cuplajului flexibil, din cauza gradului mare de flexare, ceea ce înseamnă că va fi distrus foarte ușor.

Datorită flexării și deteriorării în timp a cauciucului/ elastomerului, în special cuplajele flexibile mai vechi au tendința să se uzeze, ducând la serioase probleme în timpul reviziei tehnice, ceea ce înseamnă că trebuie schimbate cât mai curând posibil.

Un cuplaj flexibil complet uzat poate fi auzit dacă treceți pe lângă un perete cu 80 km/h fără încărcătură. Veți observa un țiuit înal și metalic.

Apropo, mai există un cuplaj flexibil mic, între arborele de direcție și transmisia de cârmă, care nu este foarte solicitat, motiv pentru care nu este supus uzurii.

Cuplajele flexibile sunt disponibile ca set complet care include și șuruburile, sau pur și simplu, ca și cuplaje flexibile individuale. Este important să cumpărați și șuruburile potrivite pentru acestea.

Pentru înlocuirea unui cuplaj flexibil veți avea nevoie de o rampă!